Cuvintele Lipsă…

What A Wonderful World…

Răzvan Exarhu – „O zi din viaţa utilizatorului de Facebook”


„Ultimile tendinţe ale cretinizării mondiale, cumulate cu creşterea speranţei de viaţă, aveau nevoie de o formă de expresie totală.

Pentru că trebuia să poarte un nume, i s-a spus Facebook. România tocmai a depăşit pragul de un milion de utilizatori, poate şi datorită eforturilor indirecte de promovare din campaniile Vodafone. Aşadar, mai putem scădea ceva din totalul populaţiei plecate să strângă bani de vilă portocalie sau mov. Adică pe cei plecaţi departe, tocmai în Farmville.

Pentru aceia care tocmai se pregătesc să-şi facă un cont pe Facebook, pentru a da de CRBL, Farmville e un joc foarte drăguţ, de strategie, cum ar veni, în care creşti animale, fertilizezi glia, dar numai cu ajutorul prietenilor. Prietenii sunt foarte importanţi, de-asta nici nu contează că nu-i cunoşti. Aşa se face că agricultura virtuală devine un suport de agaţament sexual ca oricare altul, ceea ce este realmente extraordinar în era zborurilor cosmice.

Partea frumoasă şi sinistră este că în milionul de utilizatori români de Facebook poţi găsi şi oameni normali la cap, în principiu. Au şi ei un profil, ni şte fotografii mai mult sau mai puţin cretine, mai postează citate celebre, videoclipuri, spun bună dimineaţa sau că sunt trişti că lumea e rea, nimic anormal. Şi se joacă Farmville. Nu mă dau înger, am cont de Facebook şi cred că e un mediu foarte simpatic, dacă e folosit cu grijă. Dar când mă gândesc că o bună parte din cei care se înjură cu spume în trafic, îşi fac semne din alea şi se sabotează cât pot în rest trimit îmbrăţişări, trandafiri, îngeraşi şi bătăi pe umăr tuturor necunoscuţilor din lista lor de prieteni, simt nevoia să mă întreb de ce sunt atât de puţine spitale de psihiatrie.

Şi cu ce dracu’ se ocupă ăştia în rest!? Că asta sigur nu e lucrare Dumnezeiască, deşi am şi un preot în lista de prieteni. Cu ajutorul câtorva tipi atenţi, am descoperit ziua perfectă a utilizatorului de Facebook.

Dimineaţă – duş, eventual, metrou, trafic, cafea filtru infectă la birou, deschidem calculatorul şi dăm drumul la Farmville. Îngrijim ferma vreo juma de oră, după care putem ieşi la cafea şi ţigară. Mailuri, frecat menta, înce pem să ne întrebăm ce să mâncăm, eventual facem un sondaj pe Facebook, dacă să fie pui sau paste sau salată, pentru că avem fundul mai mare decât scaunul, dar iubim mult ciocolata, călătoriile, trandafirii şi filmele psihologice.

Pauza de masă ne cam moleşeşte, aşa că nu putem să ne concentrăm direct şi mai intrăm un pic în Farmville, mai adăugăm nişte prieteni, mai aflăm ce formaţie de rock am fi fost şi încercăm să lucrăm ceva. Ca să mai tragem de timp, putem să intrăm într-o şedinţă sau să luăm nişte hârtii şi să ieşim la fumat. Dacă reuşim să pasăm altcuiva problema nerezolvată, în seamnă că mai prindem un pic de Farmville şi înainte de a rupe uşa, conform contractului de muncă.

Dacă nu, mai intrăm pe seară şi punem lucrurile la punct între animale, postăm un videoclip romantic şi o poză de la discotecă în care stăm cu capul înclinat şi buzele ţuguiate pro vocator şi eventual folosim un citat acceptabil din Coelho. Cei avansaţi au Facebook deschis tot timpul şi reuşesc să-l combine fericit cu yahoo messenger, care are 5,7 milioane de clienţi la noi. De fapt, aici ajung numai cei iniţiaţi, aleşii. Acest model de existenţă alienată construieşte fundamentul de za strului de lifestyle pe care îl asigură atmosfera generală din ţară.

Viaţă consumată pe drumuri lungi şi proaste, în locuri urâte, cu preocupări de lumea a treia seral, fără perspectivă de îmbunătăţire, din motive de depresie şi să nu ne-nveţe ei pe noi. Televiziunea e o victimă inocentă, publicul ei e infinit mai defect decât ştirile de la ora 5. Important e că la fel ca şi în cazul entuziasmului sincer manifestat de poporul german faţă de nazism, nici aici nu vor exista vinovaţi morali. Păruse o idee bună la vremea ei, cum spune Bruce Willis în ultimul „Die Hard”.
M-am uitat pe pagina de FB a lui Sergiu Băhăian şi totul era în perfectă ordine acum câteva zile. O prietenă îi trimisese un fluture, alta voia să ştie cărei poveşti pentru copii îi aparţine, un băiat îi trimisese un pahar de bău tură, o prietenă îi trimisese un zâmbet. Pentru că, oricine ştie, pe Facebook un zâmbet nu costă nimic. Dar va fi mai greu de obţinut în Fishville, jocul care va lăsa în curând oile să crape de foame în Farmville. Kestia e că, dacă uiţi să-ţi hrăneşti peştii, mor. Deasta plâng baieţii. Oaia e bună şi vie, şi moartă, peştele aşa şi-aşa.”

Anunțuri

30/03/2010 - Posted by | Bila Albă, Bile De Blog, Blogosfera de +10(zece plus) !!!, Good Point | ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: